Câinele mamei

Într-o seară de iarnă, mama s-a întors acasă din sat puţin abătută. Avea ceva pe suflet care trebuia mărturisit. Aşa că, într-o vreme, îmi spune: „Vecinul de pe calea ferată şi-a cumpărat un câine mare, alb şi vrea să scape de cel mic şi negru. Ce zici dacă l-aş lua la noi acasă?”. M-am înduioşat şi eu, mai ales că omul de aproape dorea să scape de bietul animal în mod radical. A doua zi, câinele negru era în lanţ într-o cuşcă lângă gard. Şi aşa curtea casei părinteşti avea un nou paznic. Nu era pretenţios la mâncare, se gudura pe lângă mama, deoarece ea era stăpânul de fiecare zi. Când mergea pe hotar, la Valea Sasului, câinele o urma, alergând în faţa ei. Semn că îi plăcea libertatea. Dar mamei nu-i plăcea un câine care umblă ulicău. Adică pe toate uliţele. Între timp, câinele negru a primit un nume. Ursu, i-a zis mama, nume la care a răspuns uimitor de repede. Anii treceau şi pentru câinele nostru, aşa că mama i-a făcut un alt regim de viaţă. Ziua era în lanţ, iar noaptea era slobod. După ce înconjura de două ori grădina, se instala pe treptele casei. A început să se obişnuiască cu oaspeţii casei. Cum nu avea apucături de câine rău, de la o vreme a primit libertate totală. Începuse să discearnă, aşa, câineşte, oamenii buni de cei cu gânduri nelămurite. Nu ştiu cum s-a făcut că poeţii au devenit prietenii lui. Dar şi el prietenul poeţilor. A fost întrecut în popularitate doar de Hoaţa, care a apărut pe o carte de versuri a poetului Paul Vinicius. Când plecau oaspeţii din ocol, îi conducea până în crucea uliţei. Apoi se întorcea acasă la rostul lui. La un moment dat, câinele îşi făcuse culcuş în şatră, pe o ladă veche a familiei. Pe capacul căreia tata a scris cu creionul chimic luna, data şi ziua naşterii mele. Mamei nu-i plăcea că Ursu meriza pe celebra ladă. De multe ori, câinele îi asculta cuvintele. Nu uit a spune că Ursu reacţiona cu o tandreţe sporită la vorbele mamei.

Deoarece noi, triumvirii, mergeam mai rar pe acasă, între mama şi câinele negru s-a făcut o legătură aproape misterioasă. O bunătate a spiritului viu. O armonie dintr-o veche rânduială a satului. Noaptea, casa doarme, stelele lucesc ori bat ploile, un om trece stingher pe uliţă, câinele latră. Era un semn al statorniciei sigure, deoarece ţăranii nu stăteau în chirie. Mama a început să dea semne de oboseală în viaţă. Era tot mai singură, deşi unul dintre cei trei fii îi eram tot timpul aproape. Şi a venit noaptea de grea cumpănă. În urmă fix cu un an, la ora opt fără un sfert, în ziua Sfântului Nicolae, mama a încetat legătura cu viaţa pământească. Eram aproape, cu sora Maria. Jalea noastră omenească nu are cuprindere. Ea, cea plecată, a lăsat în urmă golul care niciodată nu se mai umple. Satul ni s-a alăturat cu o solemnitate gravă, deoarece povara grea a despărţirii de viaţă a apăsat la multe case din sat. De asta nu scapă nimeni. Această solidaritate a satului, a nea­murilor, face ca greul personal să se răsfire şi pe umerii celorlalţi. Tristeţea devine şi ceas înalt de preţuire, care s-a statornicit prin vreme în spiritul acestor oameni. După legea creştină, trupul mamei a fost dus spre locul de veşnică odihnă. Lângă groapă, lume multă. Preotul închide groapa până la a doua venire. Eram la marginea gropii cu ceasul durerii. Printre lacrimi, văd aproape de sicriu câinele negru. S-a strecurat prin mulţime şi privea golul în care urma să coboare sicriul. Am fost printre puţinii care am acordat atenţie acestui episod. L-aş fi uitat, dacă în anul care s-a scurs de la moartea mamei câinele negru nu se purta ciudat. După un calendar numai de el ştiut, merge la mormântul mamei unde stă numai el ştie cât. Preotul satului îmi spune despre câinele negru de la mormântul mamei. Îmi spun vecinii, oamenii care merg duminica la biserică. Atunci când ajung acasă, deschid poarta, câinele negru în faţa mea la mormânt. În lipsa mea, vecinii din sus, Todor şi Lenuţa, îi dau de mâncare. Câinele negru revine în curte. Şi, periodic, face drumul la mormântul mamei. Mitologia spune despre câine cum îl călăuzeşte pe om în întunericul morţii. Dar câinele este şi purtător al focului vieţii. Pentru mine, Ursu este câinele mamei. Aşa se face că ziua şi noaptea văd un albastru cu vechime de un an. Fix de un an. Lângă azur, câinele negru.


Post-ul Câinele mamei apare prima dată în Graiul Maramuresului.



Mai multe
Comenteaza aceasta stire:
Categorie: Stiri locale din Maramures Alte stiri despre: Maramures
Sistem de videoconferinţă implementat la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale
La şedinţa cu secretarii de unităţi administrativ-teritoriale au fost discutate probleme referitoare la modul de achiziţionare şi utilizare a petardelor, avizarea şi autorizarea unităţilor administrativ-teritoriale, noi modificări administrative. Prefectul Vasile Moldovan a declarat că la [...]
Alte stiri despre: Maramures
În Rona de Jos – angajaţi puţini în primărie, muncă multă…
Organigrama administraţiei locale din Rona de Jos este ocupată doar jumătate. Astfel, din 12 posturi existente, doar 6 sunt şi ocupate. Asta în condiţiile în care volumul de muncă a crescut simţitor în ultimii ani. Funcţionarii îndeplinesc prin delegare de atribuţii, pe lângă fişa po [...]
Alte stiri despre: Maramures
Colindăm, colindăm iarna!
În Sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” a avut loc activitatea cu titlul „Colindăm, colindăm iarna!”. Aceasta a fost organizată de Şcoala Gimnazială „George Coşbuc” şi Colegiul de Arte, în colaborare cu Secţia pentru copii. Activitatea a început cu o preze [...]
Alte stiri despre: Maramures
La mulţi ani! Ştefan Hruşcă la a 60-a aniversare
Vineri, 8 decembrie 2017, cantautorul de mare excepţie, cîntăreţul din stele de „talie” naţională şi internaţională, prof. Ştefan Hruşcă a împlinit vîrsta de 60 de ani. A venit pe lume la 8 decembrie 1957 în comuna Ieud, parcă pe un cal alb, pe cîmpuri de mătase – să lum [...]
Alte stiri despre: Maramures
“Un crâmpei de veşnicie” trăit la concertul de colinde “Sus la Poarta Raiului”
Un dar de suflet a oferit băimărenilor Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania, în seara zilei de 11 decembrie, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare. A fost cea de-a XI-a ediţie a concertului de colinde „Sus la poarta raiului”, organizat în partener [...]
Alte stiri despre: Maramures
Mesaje în memoria Regelui Mihai I
Şedinţa extraordinară a Consiliului Judeţean Maramureş de miercuri, 6 decembrie 2017, a debutat cu un moment de reculegere în memoria celui care a fost Regele Mihai I al României, care a încetat din viaţă în 5 decembrie, la vârsta de 96 de ani, după o lungă suferinţă. Momentul de rec [...]
Alte stiri despre: Maramures
Patria şi Regele
Sub acest slogan am fost educat începând din cls. I primară. Acesta a prins rădăcini în inima şi în sufletul meu, şi nu m-au părăsit pe tot parcursul vieţii mele. De două ori am plâns pentru rege. Întâi, la 30 decembrie 1947, când am aflat că regele a abdicat, apoi, acum, când am [...]
Alte stiri despre: Maramures
Steagul regal flutură în Şişeşti
Gospodarul Gheorghe Viman (57 ani), din comuna Şişeşti, strada Principală nr. 151 (lîngă capelă), este un urmaş al lui Vasile Lucaciu în ce priveşte dragostea pentru ţară. Astfel, cu mijloacele sale modeste, de pensionar de boală cu pensie sub o mie de lei, ţine să expună în curtea [...]
Alte stiri despre: Maramures
Şcoala “Nichita Stănescu”, locul 1 la etapa municipală
S-a disputat şi etapa municipală din cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar la fotbal, ciclul primar, băieţi, competiţie la care s-au înscris 10 instituţii de învăţămînt din Baia Mare. Acestea au fost împărţite în trei grupe, iar primele două clasate la finalul competiţie [...]
Alte stiri despre: Maramures
Cavalerii Negri, locul I la Memorialul “Bogdan Mandi”
Echipa Cavalerii Negri a cîştigat locul I la ediţia a VII-a a Memorialului „Bogdan Mandi”. Memorialul „Bogdan Mandi”, ajuns la a şaptea ediţie, a avut loc în sala de sport a Colegiului Economic „Nicolae Titulescu” din Baia Mare. Patru echipe au participat, t [...]
Alte stiri despre: Maramures