Palatul Parlamentului figurează în actele Camerei Deputaţilor cu o valoare de zero lei. Casa Vernescu este evaluată la 664 lei, cam tot atâta cât face o scrumieră Biedermeier. Cum s-a ajuns la asemenea aberaţii?

Chiar dacă instituţiile statului sunt obligate de şapte ani să îşi reevalueze periodic portofoliul de proprietăţi, nimeni nu se sinchiseşte să plătească un evaluator în acest sens. Reguli vechi de 20 de ani, frica de impozite mărite sau constatarea unor lipsuri la inventar nu motivează autorităţile să scoată la suprafaţă datele reale. Anual,

Curtea de Conturi identifică aceste probleme şi stabileşte pagubele. Factura pe 2008 indică prejudicii de trei mld. euro numai din proasta administrare a patrimoniului statului.

O situaţie clară a averii pe care o gestionează statul ar fi de ajutor, mai ales în perioade economice dificile precum cea pe care o traversăm, deoarece pot fi vândute o parte din imobile pentru acoperirea datoriilor.

Averea imobiliară a ţării ar putea reduce din impactul crizei economice dacă instituţiile statului i-ar cunoaşte adevărata valoare. Sute de hectare de teren sunt înregistrate în contabilitatea instituţiilor publice la valori de un leu sau, pur şi simplu, nu sunt evaluate. O serie de imobile sunt nevalorificate pentru că autorităţile nu îşi inventariază titlurile de proprietate.

Dacă după 1990 inventarul României a fost dat peste cap şi o serie de active de patrimoniu au fost rătăcite, din 2003, toate instituţiile publice au obligaţia să efectueze reevaluări periodice ale bunurilor pe care le gestionează. Cu toate acestea, o serie de autorităţi nici măcar nu ştiu că trebuie să facă o evaluare sau, cele care ştiu, nu le comunică la centru. Numai în 2008 Curtea de Conturi, instituţie care controlează activitatea instituţiilor publice, a identificat prejudicii de circa trei mld. euro din proasta administrare şi gestionare a patrimoniului public şi privat al statului, 1,3 mld. euro din deficienţe privind legalitatea, realitatea şi exactitatea evidenţelor contabile şi a bilanţului contabil şi 481 mil. euro din nereguli financiar-contabile. Situaţia se repetă anual, iar rezultatele controalelor sunt date uitării, amenzile fiind plătite din banii contribuabililor. Lista de inventar a fostei gospodării a statului, actualmente instituţia care administrează cele mai de preţ imobile din România, respectiv RA-APPS, stârneşte râsul. Conform inventarului centralizat de Ministerul Finanţelor Publice, Palatul Ştirbei – retrocedat şi vândut în 2007 pentru nouă mil. euro, al cărui domeniu se întinde pe 25 ha, a fost evaluat la 41.076 lei, adică exact cât două sfeşnice decorative aflate în patrimoniul RA-APPS. Inventarul terenurilor cu valoare de un leu se întinde pe câteva pagini, la care se adaugă o serie de case de oaspeţi cu valori simbolice. Adunate, aceste imobile de patrimoniu nu depăşesc valoarea unei scrumiere Biedermeier, inventariată la 652 lei. Auditul realizat de Curtea de Conturi a identificat un prejudiciu de peste 385 mil. euro numai în cazul sucursalei RA-APPS Scroviştea, administratorul Complexului Snagov, care nu şi-a înregistrat în bilanţul contabil diferenţele din reevaluarea terenurilor. Un alt exemplu identificat în raportul Curţii de Conturi este Academia Română, care şchiopătează la o serie de aspecte contabile. În primul rând, instituţia nu şi-a inventariat toate terenurile agrosilvice redobândite, pentru care deţine titluri de proprietate, iar cele identificate în listele contabile au preţuri derizorii. Astfel, 20 de terenuri în suprafaţă totală de 5.881 ha aveau o valoare contabilă totală de numai 0,22 lei.

Valori istorice

Situaţii similare se întâlnesc şi în cazul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti (USAMV), care ne-a informat că are în administrare 10.000 de ha de teren evaluate la zi, însă figurează pe lista de inventar centralizată de Ministerul Finanţelor cu sute de hectare de teren la preţ de un leu. „În contabilitatea noastră figurează 10.000 de hectare, toate evaluate. Poate să fie vorba de nişte staţiuni care sunt trecute în domeniul public şi să fi rămas cu valori istorice, pentru că au avut o situaţie juridică neclară. Ar mai fi posibil ca datele de la minister să nu fie actualizate, pentru că nouă nu ne cere nimeni un raport periodic de evaluare a bunurilor. Nu ştiu unde să merg să depun aceste reevaluări ca să apară noua valoare. Cred că cerinţa ar trebui să vină de la Ministerul Finanţelor, să fie o acţiune dirijată. Nu mă pot duce cu jalba în proţap la ei dacă nu ştiu unde“, ne-a spus Ioana Bragadireanu, directorul economic al universităţii.

O listă inexistentă

Trebuie să amintim că USAMV are o cotă însemnată din Proiectul Băneasa, dezvoltat de omul de afaceri Gabriel Popoviciu, fiul profesorului universitar Popoviciu din cadrul Universităţii de Agronomie. Proiectul, care se întinde pe o suprafaţă de 221 ha, ocupă locul fostei ferme Băneasa şi se estimează că valoarea sa după finalizare va depăşi trei-patru mld. euro. „Instituţia inventarului este periculoasă. Dacă ai un minus sau un plus în gestiune, gestionarul intră la zdup automat. Aceşti oameni nu se ocupă de evaluări şi de inventarieri deoarece ocupă vremelnic o funcţie şi nu sunt motivaţi. Statul habar nu are ce deţine per global: acţiuni, terenuri sau alte proprietăţi. Ar trebui să existe o listă cu bunurile deţinute de stat, inclusiv cu valoarea lor estimată. Comuniştii au fost ultimii care se mai ocupau de astfel de lucruri“, a declarat Răzvan Orăşanu, fostul preşedinte al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

Averea necunoscută a statului

Casa Vernescu de pe Calea Victoriei, unul dintre imobilele simbol ale Bucureştiului, este evaluată de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional la doar 664 lei. Imobilul care găzduieşte Casino Palace a ajuns şi în vizorul lui George Becali, care a cumpărat drepturile litigioase privind retrocedarea imobilului. Tot Ministerul Culturii a evaluat terenul în suprafaţă de 54.000 mp, aferent Bibliotecii Naţionale şi localizat în buricul Capitalei, la circa 400 de euro/mp, valoare similară cu cea a loturilor din zona semicentrală a Bucureştiului.

Banca Naţională a României, sub cupola căreia se adăpostesc primii economişti ai ţării, figurează pe lista de inventar a Ministerului Finanţelor cu două terenuri, un lot liber de 1,64 ha şi altul aferent Institutului Bancar Român în suprafaţă de 5.200 mp, ambele evaluate la un leu.

Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR) are în administrare sute de hectare de teren cu valoare de inventar de un leu sau fără o valoare specificată. Tot fără valoare este inventariat şi Palatul Parlamentului aflat în administrarea Camerei Deputaţilor. „Probabil că aceste reevaluări nu se fac din considerente de impozite. Dacă cineva evalua un teren acum doi ani pe vârful bulei imobiliare plătea un anumit impozit, iar acum acelaşi teren valoarează jumătate. Pe unii i-ar ajuta să ştie valoarea proprietăţilor pe care le gestionează în cazul în care ar vrea să acceseze nişte credite mari, dar dacă nu au nici măcar această problemă, nu sunt motivaţi“, este de părere Ionuţ Popescu, fost ministru de finanţe. Curtea de Conturi a descoperit abateri care au consecinţe asupra calităţii gestionării patrimoniului public şi privat al statului şi în cazul Poştei Române. Inspectorii au constatat nereguli care însumează 60 mil. euro în cazul gestionării Tezaurului Naţional de Timbre.

De ce e necesară o reevaluare periodică

Primăriile din România au aceleaşi probleme în evaluarea portofoliului de imobile. Majoritatea autorităţilor locale au inventariate bunurile de patrimoniu, însă valorile acestora nu reflectă realitatea din piaţă. Radu Mazăre, primarul municipiului Constanţa, spune că toate activele primăriei sunt evaluate conform unei formulte de calcul pentru a putea fi înscrise în actele contabile, însă doar dacă se vând sau se retrocedează sunt evaluate cu adevărat. „Facem evaluarea aceasta periodică. Este o formulă tehnică, pe care o aplicăm doar pentru contabilitate. Dacă vrem să vindem un teren sau trebuie să retrocedăm se fac evaluări separate“, explică Radu Mazăre. Chiar dacă frecvenţa solicitărilor de evaluări de active aflate în patrimoniul public a crescut în ultima perioadă, procentul acestor activităţi în cifra de afaceri a pieţei de evaluare este nesemnificativ. Filip Stoica, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR), consideră că acest tip de evaluări nu va influenţa piaţa nici pe viitor, deoarece relaţia cu instituţiile statului este statică, în condiţiile în care nu se fac tranzacţii.

„În cazul imobilelor, costul contabilizat este de multe ori simbolic sau nici nu este specificat. Există o contabilitate a averii statului, dar ea este făcută la nişte valori istorice şi nu s-a mai ţinut cont de inflaţie, de devalorizarea leului. Acest proces este necesar pentru că are legătură cu standardele de contabilitate care obligă instituţiile să prezinte activele la valoarea lor justă“, spune Stoica. Potrivit acestuia, autorităţile au obligaţia să facă o reevaluare periodică, pentru a elimina variaţiile semnificative cauzate de creşterile sau deprecierile din piaţă. Cu cât variaţiile sunt mai mari, cu atât evaluările trebuie făcute mai des. Importanţa unei valori reale a portofoliului gestionat de instituţiile statului este covârşitoare, în principal în relaţia cu alte state. În plus, o valoare justă a anumitor imobile ar creşte profitabilitatea instituţiilor care le administrează. „Un astfel de demers este important pentru că proprietatea publică a statului este gestionată de nişte persoane care trebuie să ştie că stau pe nişte valori poate de 500 de ori mai mari“, a explicat Filip Stoica. Totodată, Curtea de Conturi are posibilitatea de a trimite în judecată instituţiile care ignoră constant evaluarea portofoliului de imobile, acţiune care se traduce prin bani publici aruncaţi pe apa sâmbetei.

Norme vechi de 20 de ani

„Ce nu înţeleg aceste instituţii este că pot avea un profit mai mare, deoarece cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, în cazul în care aceste imobile sunt aduse la valoarea de piaţă. Aici este mai mult o politică a intenţiilor şi mai puţin o politică economică pură. Sunt atâtea investiţii ale statului pe care alţii le-au cumpărat pe nimic şi din care acum se fac bani grei. Un exemplu sunt cabinetele medicale vândute unor medici la preţuri istorice. Un alt motiv (al acestor abateri, n. red.) decât vânzarea acestor active în sistem la preţuri derizorii nu văd“, este de părere Virginia Lenghen, expert contabil, membră a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. În cazul utilajelor din domeniul energetic sau siderurgic, lucrurile stau la fel. O reevaluare ar conduce la o întârziere a amortizării, însă aceste utilaje nu mai au aceeaşi productivitate. Instituţiile preferă să le amortizeze total, le casează şi cer o retehnologizare.

Instituţiile publice trec, în unele cazuri, peste reevaluarea activelor aflate în administrare pentru a scăpa de plata unor impozite mai mari. Cu toate acestea, lipsa unei reevaluări periodice duce, conform Codului fiscal, la o creştere a cotei de impozitare aferentă clădirilor, de la 0,5-1% până la 5-7,5%. „Poate că aceste instituţii nu văd utilitatea acestor reevaluări, cu toate că ele aduc o imagine justă a ceea ce gestionezi şi sunt obligatorii. De cele mai multe ori, patrimoniul public al instituţiilor este contabilizat la valoarea de cost. Toate companiile de stat plătesc impozite pe clădiri şi se supun aceloraşi reguli ca şi companiile private, motiv pentru care nu văd de ce nu şi-ar face aceste reevaluări“, subliniază Adrian Vascu, directorul departamentului de evaluare al companiei de audit KPMG.

Reprezentanţii AVAS realizează faptul că normele în baza cărora societăţile de stat au obligaţia să evalueze terenurile aflate în patrimoniu au fost emise în urmă cu 20 de ani, iar în acest moment sunt depăşite de realitate. Din acest motiv au propus Guvernului să modifice legislaţia care reglementează majorările de capital la companiile de stat cu valoarea terenurilor, astfel încât operaţiunile să fie realizate luând în calcul valoarea de piaţă a suprafeţelor, actualizată cu rata inflaţiei.

Conform proiectului susţinut de AVAS, capitalul firmelor va fi majorat cu valoarea terenurilor actualizată cu indicele de inflaţie până la data adoptării hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, nu până la data evaluării, ca în prezent.

Bani din vânzarea imobilelor statului

O situaţie clară a averii pe care o gestionează statul ar fi de ajutor şi în perioade economice dificile, precum cea pe care o traversăm, deoarece o parte din imobile poate fi vândută pentru acoperirea datoriilor. State precum Germania, Marea Britanie, Franţa sau Grecia au apelat la această variantă pentru a ieşi din impas. „Franţa a scos la vânzare, în plină criză, circa 2.000 de proprietăţi şi a făcut nişte miliarde de euro, de ce nu am face şi noi la fel? În 2006, AVAS, care poate urmări şi executa silit datornicii Bancorex, a vândut la licitaţie două terenuri executate din Băneasa pentru 12 mil. de dolari. Aceeaşi legislaţie, nemodificată, poate fi folosită pentru licitarea bunurilor statului, inclusiv prin trecerea lor din gestiunea altor autorităţi ale statului, gen RA-APPS“, explică Răzvan Orăşanu.

Germania şi-a creat un departament responsabil cu vânzarea proprietăţilor de stat, obiectivul fiind vânzarea, în următorii cinci-şase ani, a jumătate din portofoliul de proprietăţi în valoare de 6,8 mld. euro. Marea Britanie vrea 35 mld. euro, în următorii zece ani, din vânzarea de infrastructură şi cămine studenţeşti, dar şi a legăturii feroviare a tunelului de sub Canalul Mânecii. Grecia a angajat compania de consultanţă Lazard şi pentru gestionarea vânzării unui număr de active aflate în proprietatea statului. Franţa şi-a propus să vândă 6% din stocul său total de clădiri în următorii trei ani, în scopul reducerii deficitului fiscal. Practic, sunt scoase la vânzare 1.700 din cele 28.000 de active aflate în proprietatea guvernului, oficialii francezi sperând să vândă 750 de clădiri.

Sursa: Capital.ro
Fii primul care comenteaza aceasta stire

Contribuţiile de asigurări sociale pentru şomaj şi pensie în cazul persoanelor care obţin venituri din drepturi de autor trebuie plătite până miercuri, pentru câştigurile din iulie, iar în cazul asigurărilor de sănătate, plata se face în 25 ianuarie 2011.
Persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, au obligaţia de a depune câte o declaraţie privind asigurarea în sistemul public de pensii, în sistemul asigurărilor pentru şomaj, respectiv de a încheia contracte de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Declaraţiile de asigurare se depun o singură dată, până în data de 25 a lunii pentru luna anterioară în care s-au realizat veniturile de natură profesională, la casa teritorială de pensii şi, după caz, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă judeţeană sau a municipiului Bucureşti din raza de domiciliu sau de reşedinţă a persoanelor asigurate.

Aceste declaraţii, în baza cărora vor fi plătite contribuţiile individuale, au fost publicate pe site-urile Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Aceste declaraţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Anexa nr. 2 a Hotărârii nr. 791/2010, constituie titluri de creanţă şi devin titluri executorii la data la care creanţele bugetare sunt scadente conform legii.

Totodată, persoanele care, pe lângă veniturile de natură salarială, realizează şi venituri de natură profesională cu caracter repetitiv - lunar, trimestrial sau semestrial - datorează contribuţiile individuale şi pentru aceste venituri de natură profesională. Acest lucru nu se aplică şi în cazul celor care, pe lângă veniturile de natură salarială, realizează şi venituri de natură profesională în mod ocazional.

Persoanele care realizează venituri de natură profesională, pentru care se datorează contribuţiile individuale, sunt considerate asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sistemul asigurărilor pentru şomaj, precum şi în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Acestea beneficiază de prestaţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, de indemnizaţie de şomaj în condiţiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de asigurare socială de sănătate în condiţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul nr. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 12/2010 - Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, stabileşte pentru anul 2010, cota individuală de contribuţie de asigurări sociale la 10,5% iar art. 19 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, instituieşte contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj la 0,5%.

În cazul asigurărilor sociale de sănătate, reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate au declarat, luni, pentru MEDIAFAX, că persoanele care obţin constant venituri din drepturi de autor trebuie să depună declaraţiile de asigurare o dată pe an, în 25 ianuarie.

Directorul Direcţiei Juridice, Liliana Mihai, a explicat că plata contribuţiilor în sistemul asigurărilor sociale de sănătate este reglementată din 2006 prin Legea 95. De aceea, nu este necesar ca persoanele care obţin constant venituri din drepturi de autor să depună lunar astfel de declaraţii, şi acestea urmând să depune declaraţiile de asigurare în data de 25 ianuarie a fiecărui an.

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Lucian Duţă, a declarat, vineri, agenţiei MEDIAFAX, că persoanele care obţin venituri din drepturi de autor, dar şi pe cartea de muncă plătesc de două ori contribuţia la asigurările sociale de sănătate.

"Sunt trei situaţii. Una care vizează persoanele ce obţin venituri, altele decât din drepturi de autor, şi care plătesc contribuţia la asigurările de sănătate. Apoi, sunt cei care primesc venituri din drepturi de autor, dar au şi carte de muncă. Aceştia plătesc de două ori contribuţia la asigurările sociale de sănătate. Adică, o dată pentru drepturile de autor, iar a doua oară pentru cartea de muncă", a precizat preşedintele CNAS.

A treia categorie este reprezentată de persoanele care obţin doar ocazional venituri din drepturile de autor. "În acest caz, nu este plătită contribuţia la asigurările sociale de sănătate", a mai spus preşedintele CNAS, Lucian Duţă.

Guvernul a aprobat, pe 2 august, normele metodologice de aplicare a ultimelor modificări efectuate la Codul Fiscal, prin care a fost extinsă baza de impozitare, norme care reglementează inclusiv sistemul de impunere în cazul persoanelor plătite prin drepturi de autor.

Conform normelor de aplicare a Codului Fiscal, veniturile din drepturi de autor vor fi incluse în categoria celor obţinute din activităţi independente, astfel încât impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii nu vor fi recalculate şi datorate solidar de către plătitor şi beneficiar.

În situaţia persoanelor care realizează lunar venituri de natură profesională, baza de calcul a contribuţiilor individuale reprezintă cuantumul total net al veniturilor de natură profesională realizate lunar, din toate sursele de venit, în situaţia in care acest cuantum nu depăşeşte echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie, sau echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie, în situaţia în care cuantumul total net al veniturilor de natură profesională realizate lunar, din toate sursele de venit, este mai mare decât echivalentul acestui plafon.

În situaţia persoanelor care nu realizează lunar venituri de natură profesională, baza de calcul a contribuţiilor individuale este cuantumul total net al veniturilor de natură profesională realizate anual, din toate sursele de venit, dacă acest cuantum nu depăşeşte echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie, sau echivalentul a 5 salarii medii brute pe economie, în situaţia în care cuantumul total brut al veniturilor de natură profesională realizate anual, din toate sursele de venit, este mai mare decât echivalentul acestui plafon.

Contribuţiile individuale vor fi impuse inclusiv în situaţia în care veniturile de natură profesională sunt realizate de persoane pentru care asigurarea în sistemul asigurărilor pentru şomaj este în prezent facultativă.

Persoanele asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii, nu vor plăti contribuţii individuale de asigurări sociale.

Sursa: Mediafax.ro
Fii primul care comenteaza aceasta stire

Peste jumătate dintre studenţii români sunt îngrijoraţi în privinţa jobului, dar nu acceptă salarii mai mici de 800 de euro pe lună. Primele efecte ale crizei economice - tăierile de lefuri, blocajul de pe piaţa muncii şi creşterea şomajului - nu par să-i sperie foarte tare pe viitorii absolvenţi de studii superioare, care rămân fermi pe poziţii la capitolul "pretenţii salariale".

Spre exemplu, tinerii şcoliţi în domeniul afacerilor şi viitorii ingineri visează să le intre în conturi cel puţin cinci salarii minime pe economie, adică peste 3.200 de lei (800 de euro), pe lună. Şi asta, la primul job pe care-l vor obţine după absolvire. Sunt îngrijoraţi însă în privinţa viitorului lor în câmpul muncii, apreciază într-o bună măsură stabilitatea viitorului job şi sunt pregătiţi să aplice şi de peste 30 de ori pentru a găsi un loc de muncă. Aşa arată Baromentrul Absolvenţilor 2010 realizat de Institutul de cercetare "trendence", din Germania.

La sondajul din acest an, aflat la a treia ediţie, au participat 220.000 studenţi din 24 de ţări, peste 6.000 dintre tineri studiind la mai multe universităţi din România.

Cu 200 de euro mai puţin decât anul trecut

"Sunt o serie de schimbări interesante în comparaţie cu opiniile contabilizate la ediţia din 2009. De exemplu, studenţii români au aşteptări mai mici în ceea ce priveşte salariile, în comparaţie cu anul trecut. În plus, sunt mult mai îngrijoraţi în privinţa viitoarei lor cariere", arată Derya Alkan, Account Manager la "trendence". Astfel, anul trecut, studenţii visau la salarii minime de peste 1.000 de euro pe lună.

De altfel, tinerii din majoritatea ţărilor participante la sondaj au mai scăzut pretenţiile salariale în comparaţie cu anul trecut, demonstrând că nu ignoră cu totul situaţia economică mondială.

"Uitându-ne la date, putem vedea că cele din România sunt similare cu media europeană. Veţi găsi diferenţe semnificative doar în privinţa salariilor aşteptate, dar e normal pentru cei din estul Europei. Cheltuielile de trai sunt aproape la fel de mici în ţările din această zonă, aşa că, la final, diferenţele nu mai par atât de mari", adaugă Derya Alkan.

Românii s-ar deplasa non-stop

În ceea ce priveşte orele lucrate săptămânal sau perioada de căutare a unui job, studenţii români nu se diferenţiază cu mult de colegii lor din celelalte ţări. Pentru tinerii de la noi, în alegerea unui job contează stabilitatea, posibilitatea de a fi promovaţi, îndatoririle pe care le vor avea, cât de prietenoşi sunt colegii şi, bineînţeles, banii pe care-i vor primi.

La fel de importantă este posibilitatea de a pleca peste hotare, oferită de unii dintre angajatori. Astfel, potrivit studiului, peste 33% dintre studenţii români spun că ar merge oriunde în lume, iar peste 30% ar prefera Europa.

În plus, viitorii absolvenţi din România sunt dispuşi să lucreze şi câte 43 de ore pe săptămână, spre deosebire de colegii lor din Suedia care par a fi cei mai încrezători în puterea lor de muncă.

"În Suedia sunt fără îndoială câteva cifre interesante. Acolo, studenţii vor salarii ceva mai mari decât în 2009, dar sunt pregătiţi să muncească mai multe ore, ceea ce este interesant în privinţa balanţei muncă - viaţă personală", a observat Account Managerul "trendence".

Pe de altă parte, criza nu pare să-i fi adus pe absolvenţii din ţara noastră într-o situaţie la fel de grea cum e cea a tinerilor din Grecia, care, în proporţie de peste 90%, au dubii mari în privinţa viitorului lor job.

Unu din 40 să fie norocos

Mai mult, în goana căutării unui loc de muncă, studenţii români sunt pregătiţi să trimită şi peste 30 de CV-uri până la a fi acceptaţi şi să aştepte în jur de patru luni - mai puţin decât absolvenţii polonezi, care se aşteaptă să aplice cam de 40 de ori până la extragerea lozului câştigător, dar mult mai mult decât în Bulgaria, unde 20 de încercări ar fi de ajuns.

"Numărul de aplicaţii necesare pentru a-ţi găsi primul job variază în Europa şi este influenţat de mulţi factori", explică Derya Alkan. În opinia acesteia, tinerii care locuiesc într-o ţară cu o rată ridicată a şomajului se aşteaptă să întâmpine greutăţi la găsirea unui loc de muncă şi, prin urmare, trebuie să aplice de mai multe ori, dar sunt şi alte motive.

"O explicaţie pentru absolvenţii din România ar putea fi faptul că nu au o reţea, nu relaţionează între ei. La polul opus, absolvenţii turci au cea mai mică rată de aplicaţii şi asta poate avea un motiv socio- cultural. Ei au o reţea uriaşă de relaţionare", conchide Account Managerul "trendence".

33% dintre viitorii absolvenţi români
ar merge oriunde în lume, dacă aşa le-ar cere angajatorul

"Studenţii români au aşteptări mai mici în ceea ce priveşte salariile, în comparaţie cu 2009. În plus, sunt mult mai îngrijoraţi în privinţa viitoarei lor cariere."
DERYA ALKAN, Account Manager, "trendence"

TOPUL "VISELOR"

BCR şi Google, angajatori de top

Oricine ar arunca o privire pe preferinţele viitorilor absolvenţi români din domeniul economiei şi afacerilor s-ar întreba "oare cu cine fac banking?". Inspiraţi sau nu de reclamă, cert este faptul că Banca Comercială Română (BCR) a intrat direct pe prima poziţie în topul angajatorilor, fiind preferată ca loc de muncă de peste 19% dintre absolvenţi.

BCR a surclasat astfel BRD, care se afla anul trecut pe primul loc. Ing Group este al treilea cel mai dorit angajator, pe locul patru se clasează Banca Transilvania, iar pe cinci - Microsoft.

Viitorii ingineri români sunt constanţi în privinţa preferinţelor, pe primele locuri în top situându-se, în opinia lor, aceleaşi firme. Astfel, peste 15% dintre ei visează să a jungă la Microsoft. Pe locul doi în top s-ar afla Google, urmat de IBM, Adobe şi BMW Group. Compania cea mai râvnită din Europa pentru economişti rămâne PricewaterhouseCooper, iar inginerii europeni cred în continuare că jobul ideal poate fi doar la Google.
Sursa: Evz.ro
Fii primul care comenteaza aceasta stire

O fetita de 4 ani a fost ucisa la Calarasi, pe trecerea de pietoni. Soferul vinovat conducea o autoutilitara inmatriculata in Italia si a fugit de la locul accidentului. Si mama fetei a fost ranita grav si a ajuns in coma la spital.

Politia locala a precizat ca fetita se afla impreuna cu mama sa pe trecerea de pietoni, in zona cartierului Mircea Voda din Calarasi, cand au fost lovite de o autoutilitara Hyundai.

"Fetita a decedat pe loc, iar mama a fost transportata la Spitalul Judetean de Urgenta Calarasi, in stare grava. Facem cercetari pentru identificarea conducatorului auto si stabilirii cauzelor in care a avut loc accidentul", a declarat subinspector Genoveva Cismaru, de la Politia Rutiera Calarasi, pentru Mediafax.

Politistii continua cercetarile pentru identificarea autorului accidentului, care va fi acuzat de mai multe infractiuni, intre care ucidere din culpa, vatamare corporala grava si fuga de la locul accidentului.
Sursa: Ziare.com
Fii primul care comenteaza aceasta stire

Un cetatean britanic a fost arestat preventiv, luni, la Vaslui, fiind acuzat de pornografie infantila, coruptie sexuala si intretinerea de acte sexuale cu un minor.

Potrivit procurorilor din cadrul Biroului Teritorial al DIICOT Vaslui, britanicul James Connor, in varsta de 33 de ani, a racolat mai multi minor, cu care a intretinut relatii sexuale. Barbatul le oferea in schimb sume mici de bani sau dulciuri.

"Toti copiii racolati erau minori. Acuzatiile aduse cetateanului englez sunt pornografie infantila, coruptie sexuala si intretinerea de acte sexuale cu un minor. La ora actuala vorbim de aproximativ zece copii minori, cu varste cuprinse intre 9 si 14 ani care au fost racolati de cetateanul englez ", a declarat, luni, Constantin Bulgaru, procuror in cadrul Biroului Teritorial al DIICOT Vaslui.

James Connor isi alegea victimele din randul copiilor cu o situatie materiala precara si le oferea acestora cate 5 lei sau cate o ciocolata in schimbul partidelor de sex.

Britanicul era sofer de tir si efectua transporturi internationale de marfa. Acesta ii lua pe minori in cabina tirului si pleca cu ei pe anumite distante. Ii obliga pe copii sa se uite la diverse materiale pronografice video, dupa care intretinea raporturi sexuale cu acestia.

Cand a fost prins de politisti, James Connor era insotit de un minor in varsta de 9 ani din orasul Vaslui care fusese dat disparut de acasa in data de 20 august.
Sursa: Ziare.com
Fii primul care comenteaza aceasta stire

Am privit cu specticism palma lui Basescu din campanie. Victimizarea are granita foarte aproape de linsaj.

Problema nu este daca filmul a fost sau nu adevarat, daca Traian Basescu a lovit acel copil sau nu, ci daca presedintele ar fi in stare sau nu de un astfel de gest. Altfel spus, daca pe Traian Basescu o astfel de fapta il "incadreaza", l-ar caracteriza sau s-ar integra comportamentului sau de zi cu zi, asa cum il stim cu totii.

Pentru cei care il cunosc bine si de aproape de presedinte, presupun ca nu mai este niciun secret ca firea vulcanica, latura colerica, personalitatea duala si histrionica a sefului statului pledeaza, mai degraba, in favoarea increderii in ADEVARUL si REALITATEA palmelor date sau care stau sa vina din mana sa. Nimic nu tine sa contrazica aceasta perspectiva. Nici reactia de dupa aparitia filmuletului din campanie, nici comportamentul presedintelui din ultimul timp si nici modul in care se raporteaza la alegatori in general.

Este adevarat ce spune avocatul Dan Chitic? L-a lovit Basescu cu palma, cu pumnul, cu dosul palmei, l-a injurat? Nu stiu. Si nici nu putem sti deocamdata. Este la fel de probabil sa fie adevarat, asa cum este la fel de posibil sa nu fie. Dovezile sunt impartite, explicatiile si contra-argumentele au sens si logica in ambele sensuri. Daca imaginile palmei lui Basescu din campanie nu au convins, ce sa ne mai asteptam din partea unei simple marturii?

Din povestirea avocatului strapunge atentia o replica pe care presedintele i-ar fi adresat-o. "Esti un dobitoc pentru ca nu m-ai votat a doua oara!" (Sic!) Ei bine, chiar daca avocatul minte, chiar daca aceste cuvinte nu au fost rostite niciodata de Traian Basescu, ceea ce este cel mai important e ca fraza, replica in sine, pare atat de basesciana, atat de credibil a fi fost rostita de presedinte, il caracterizeaza atat de bine in spirit si vorba, incat chiar daca nu ar fi fost spusa, ea tot pare rupta din gura presedintelui.

In aceeasi logica, si gestul presedintelui (de a-l lovi cu palma pe avocat) nu pare, cel putin la nivelul contextualizarii, interpretarii si integrarii lui imaginii pe care o avem despre Traian Basescu, cu totul si cu totul imposibil. Acesta este insa riscul unui comportament de presedinte jucator, unde lipsa de inhibitii tot mai frust afisata si nervii tot mai intinsi pot duce catre pierderea controlului tot mai des in fata multimilor nemultumite.

Inainte sa va intrebati daca palmele presedintelui (stranse sau desfacute) de pe obrazul copilului si din gura avocatului sunt sau nu adevarate, aducati-va aminte de reactiile sefului statului din fata batrenelor sinistrate de la ultimele inundatii. Furia cu care le-a raspuns. Nervii cu care a tinut sa demonstreze ca toti se inseala si se lasa manipulati.

Adevarata palma a lui Traian Basescu nu este cea pe care a dat-o sau nu copilului din filmuletul din campanie sau avocatului care s-a grabit sa ii transmita sa "ii fie rusine!". Loviturile presedintelui au venit de fiecare data cand acesta a pus deasupra intereselor poporului calculele proprii de si pentru putere. Cand si-a incalcat promisiunile, cand a inselat asteptarile celor care l-au votat. Cand a nesocotit legile - ale statului si ale bunului simt.

Boc este, de exemplu, o palma pe care Traian Basescu ne-o trage zi de zi si pe care a insistat sa ne-o transmita de la un mandat la altul. Elena Udrea este o alta palma pe care nici macar nu o mai simtim, pentru ca ea risca sa devina o adevarata scatoalca odata cu instalarea tinerei politiciene si mai sus in stat.

O palma adevarata si dureroasa a fost cea pe care presedintele le-a dat-o profesorilor, pensionarilor, bugetarilor si tuturor celor carora le-a spus ca inca o duc bine pentru cat de putin muncesc.

In sfarsit, o palma pe care presedintele chiar ar putea sa o recunoasca este aceea pe care le-o trage constant celor care nu l-au votat, dar carora le-a recunoscut ca le-a inteles lectia. Basescu nu a dat niciodata semne ca ar fi inteles sau ca i-ar fi pasat de lectia pe care jumatate dintre alegatori i-au dat-o la ultimele alegeri. Desi, intre timp, este usor de presupus ca jumatatea s-a transformat in majoritate.
Sursa: Ziare.com
Fii primul care comenteaza aceasta stire